Puţini poate cunosc faptul că în Gura Humorului a existat linie de mocăniţă cu un secol în urmă. Poate doar din povestirile bunicilor ce aminteau de vechea mocăniţă ce lega Gura Humorului de Poiana Micului, gâfâind din greu în timp ce trăgea vagoanele pline cu buşteni.
În domeniul forestier problemele de transport s-au impus din momentul în care exploatarea
lemnului a început să prezinte interes comercial. Numai după ce lemnul a pătruns în sfera intereselor comerciale a apărut şi necesitatea unor căi forestiere de transport. Apariţia motoarelor cu aburi şi dezvoltarea căilor ferate a permis o alegere mai liberă a amplasamentului întreprinderilor de prelucrare şi a impus efectuarea transporturilor de distanţă lungă pe uscat.
Dezvoltarea reţelei de căi ferate locale din Bucovina, cu ecartament normal, pentru deservirea intereselor socio-economice generale ale regiunii, a creat doar premisele necesare deschiderii marilor suprafeţe păduroase. Văile laterale, lungi de 30-40 km, cu multe puncte populate şi întinse masive forestiere, au rămas, în continuare, lipsite de accesibilitate. În aceste condiţii, pentru a beneficia de existenţa în regiune a reţelei publice de transport, s-a trecut şi în pădurile Fondului Religionar (administratorul fondului forestier din Bucovina la sfarşitul sec. XIX şi începutul sec XX) 1a dezvoltarea unor reţele de căi ferate forestiere, cu ecartament îngust, care să pătrundă în interiorul pădurilor şi să permită transportu1 lemnului, fie direct la întreprinderile de prelucrare aflate în zonă (fabrica de cherestea din vecinătatea gării la Gura Humorului), fie pînă la staţiile reţelei publice de căi ferate, pentru un transport mai îndepărtat.
La acea dată, transportul pe şosele nefiind încă motorizat nu putea concura cu transportul pe căi ferate. Astfel exploatările mari, care au început prin anii 1887-1889, au dus la înfiinţarea reţelelor de căi ferate forestiere (unele dintre ele mai păstrau, totuşi, tracţiunea animală). Pe terenuri înclinate, vagonetele erau trase la deal de cai, iar după încărcare veneau la vale gravitaţional, fiind dirijate de frînari. Transportul se efectua, în acest mod, pe distanţe de 8-10 km.
Odată cu preluarea de către Fondul Religionar a construcţiei, administrării şi exploatării căilor ferate forestiere, s-a trecut imediat la dezvoltarea unei reţele permanente, adaptate tracţiunii mecanice şi la generalizarea ecartamentului de 760 mm.
Acţiunea de preluare spre exploatare în regie proprie a căilor ferate forestiere s-a
materializat treptat prin înfiinţarea de centre de exploatare: 1901 Falcău, 1909, Frasin şi Moldoviţa, 1910 Putna.
Tot în 1910 se înfiinţează şi centrul de exploatare de la Gura Humorului, dându-se în folosinţă linia de mocăniţă ce lega gara din Gura Humorului de Poiana Micului. Linia ferată mergea pe linia drumului ce lega cele două localităţi. Traversele folosite erau din lemn de răşinoase, iar după tasarea terasamentelor se înlocuiau cu traverse de fag impregnat, mult mai durabile. În anii primului război mondial, calea ferată Gura Humorului-Poiana Micului, în lungime de 22,9 km a fost demontată de austrieci, materialul fiind folosit la construirea liniei strategice Iacobeni-Cîrlibaba. Linia a fost desfiinţată în contextul în care ruşii înaintau puternic pe frontul de est, iar ocuparea oraşului Gura Humorului, pentru care s-au dus lupte aprige, era inevitabilă. Astfel, austriecii au demontat linia ferată pentru a o folosi pe noua linie de aparare a frontului Iacobeni-Cârlibaba. Din mărturii ale bătrânilor din M-rea Humorului aflam că austriecii, aflaţi în retragere, nu au apucat să demonteze toate şinele, ultimile râmâşiţe ale liniei de mocăniţă fiind demontate după terminarea celui de-al doilea război mondial, în perioada 1945-1946.
Mocăniţa turistică
La începutul lunii noiembrie a început construirea
liniei de mocăniţă din Gura Humorului, evident în scop turistic. Traseul mocăniţei începe de la podul de cale ferată ce trece peste pârâul Humor, merge de-a lungul cursului pârâului, intră pe aleea principală a Parcului Ariniş, trece pe lângă terenurile de sport şi se opreşte la bazinele de înot.
Locomotiva cu abur „Krauss” adusă la Gura Humorului, a fost construită în anul 1917 la uzinele „Krauss” din Munchen, a fost „activă” până în 1971 în Austria, de unde a fost achiziţionată în anul 2005 de la un colecţionar, recondiţionată şi pusă în funcţiune pentru Moldoviţa în 2007.
Amplasarea mocăniţei face parte din cadrul programului “Crăciun în Bucovina” şi va funcţiona la Gura Humorului în perioada 5-31 decembrie după următorul program:
-Luni-Vineri, orele 16:00 – 21:00;
În domeniul forestier problemele de transport s-au impus din momentul în care exploatarea
lemnului a început să prezinte interes comercial. Numai după ce lemnul a pătruns în sfera intereselor comerciale a apărut şi necesitatea unor căi forestiere de transport. Apariţia motoarelor cu aburi şi dezvoltarea căilor ferate a permis o alegere mai liberă a amplasamentului întreprinderilor de prelucrare şi a impus efectuarea transporturilor de distanţă lungă pe uscat.Dezvoltarea reţelei de căi ferate locale din Bucovina, cu ecartament normal, pentru deservirea intereselor socio-economice generale ale regiunii, a creat doar premisele necesare deschiderii marilor suprafeţe păduroase. Văile laterale, lungi de 30-40 km, cu multe puncte populate şi întinse masive forestiere, au rămas, în continuare, lipsite de accesibilitate. În aceste condiţii, pentru a beneficia de existenţa în regiune a reţelei publice de transport, s-a trecut şi în pădurile Fondului Religionar (administratorul fondului forestier din Bucovina la sfarşitul sec. XIX şi începutul sec XX) 1a dezvoltarea unor reţele de căi ferate forestiere, cu ecartament îngust, care să pătrundă în interiorul pădurilor şi să permită transportu1 lemnului, fie direct la întreprinderile de prelucrare aflate în zonă (fabrica de cherestea din vecinătatea gării la Gura Humorului), fie pînă la staţiile reţelei publice de căi ferate, pentru un transport mai îndepărtat.
La acea dată, transportul pe şosele nefiind încă motorizat nu putea concura cu transportul pe căi ferate. Astfel exploatările mari, care au început prin anii 1887-1889, au dus la înfiinţarea reţelelor de căi ferate forestiere (unele dintre ele mai păstrau, totuşi, tracţiunea animală). Pe terenuri înclinate, vagonetele erau trase la deal de cai, iar după încărcare veneau la vale gravitaţional, fiind dirijate de frînari. Transportul se efectua, în acest mod, pe distanţe de 8-10 km.
Odată cu preluarea de către Fondul Religionar a construcţiei, administrării şi exploatării căilor ferate forestiere, s-a trecut imediat la dezvoltarea unei reţele permanente, adaptate tracţiunii mecanice şi la generalizarea ecartamentului de 760 mm.Acţiunea de preluare spre exploatare în regie proprie a căilor ferate forestiere s-a
materializat treptat prin înfiinţarea de centre de exploatare: 1901 Falcău, 1909, Frasin şi Moldoviţa, 1910 Putna.
Tot în 1910 se înfiinţează şi centrul de exploatare de la Gura Humorului, dându-se în folosinţă linia de mocăniţă ce lega gara din Gura Humorului de Poiana Micului. Linia ferată mergea pe linia drumului ce lega cele două localităţi. Traversele folosite erau din lemn de răşinoase, iar după tasarea terasamentelor se înlocuiau cu traverse de fag impregnat, mult mai durabile. În anii primului război mondial, calea ferată Gura Humorului-Poiana Micului, în lungime de 22,9 km a fost demontată de austrieci, materialul fiind folosit la construirea liniei strategice Iacobeni-Cîrlibaba. Linia a fost desfiinţată în contextul în care ruşii înaintau puternic pe frontul de est, iar ocuparea oraşului Gura Humorului, pentru care s-au dus lupte aprige, era inevitabilă. Astfel, austriecii au demontat linia ferată pentru a o folosi pe noua linie de aparare a frontului Iacobeni-Cârlibaba. Din mărturii ale bătrânilor din M-rea Humorului aflam că austriecii, aflaţi în retragere, nu au apucat să demonteze toate şinele, ultimile râmâşiţe ale liniei de mocăniţă fiind demontate după terminarea celui de-al doilea război mondial, în perioada 1945-1946.
Mocăniţa turistică
La începutul lunii noiembrie a început construirea
liniei de mocăniţă din Gura Humorului, evident în scop turistic. Traseul mocăniţei începe de la podul de cale ferată ce trece peste pârâul Humor, merge de-a lungul cursului pârâului, intră pe aleea principală a Parcului Ariniş, trece pe lângă terenurile de sport şi se opreşte la bazinele de înot.Locomotiva cu abur „Krauss” adusă la Gura Humorului, a fost construită în anul 1917 la uzinele „Krauss” din Munchen, a fost „activă” până în 1971 în Austria, de unde a fost achiziţionată în anul 2005 de la un colecţionar, recondiţionată şi pusă în funcţiune pentru Moldoviţa în 2007.
Amplasarea mocăniţei face parte din cadrul programului “Crăciun în Bucovina” şi va funcţiona la Gura Humorului în perioada 5-31 decembrie după următorul program:
-Luni-Vineri, orele 16:00 – 21:00;
- Sâmbătă-Duminică şi sărbători (6 decembrie, 25-27 decembrie), orele 10:00-14:00, 16:00-21:00;
- 31 decembrie, orele 10:00-14:00
3 comentarii:
Este adevarat ca la festivitatile de punere in functiune a mocanitei va participa si actorul Nicolas Cage?
Am inteles ca a fost lansata o invitatie lui Nicolas Cage de a participa la programul "Craciun in Bucovina". Nu stiu daca s-a primit si o confirmare ferma in acest sens.
Felicitări pentru articol! Abia aştept să ajung în Gura Humorului şi să mă plimb cu Mocăniţa, să mă plimb prin Parcul Ariniş şi poate o să vizitez şi pârtia de ski! Felicitări d-nului Georg Hoceavăr!
Trimiteţi un comentariu