Fortificaţiile de la Gura Humorului

Primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a declarat că în oraş urmează să fie făcute lucrări arheologice pentru găsirea celor 14 forturi din sistemul de fortificaţii al oraşului, după ce în Arhiva de Stat de la Viena au fost găsite documente ce indică existenţa acestor construcţii.

Pilonii podului de pe drumul de acces ce duce la cetate

Ursaciuc a spus, într-o conferinţă de presă, că recent cercetători din cadrul Universităţii din Suceava care au studiat mai multe acte din arhiva Imperiului Habsburgic aflată la Viena au găsit documente în care este prezentat sistemul de fortificaţii al oraşului Gura Humorului construit la mijlocul secolului al XVIII-lea.

„Puţini ştiu că la Gura Humorului există aceste monumente arheologice, fiind vorba despre fortificaţiile din sec XVIII-XIX. Drept urmare, la această ediţie a Zilelor Humorului vă vom prezenta documente originale în care se vorbeşte despre existenţa acestor fortificaţii, dar şi de un alt fort care a fost ridicat înainte mijlocul secolului XIX”, a spus Marius Ursaciuc.

El a arătat că, în prezent, se cunoaşte doar existenţa fortului principal, dar că, potrivit documentelor din arhivă, Gura Humorului era cea mai fortificată localitate din Imperiul Habsburgic, fiind construite 14 forturi.

"Se pare că fortul principal s-a construit pe o cetate mai veche", a declarat Ursaciuc care a adăugat că, până în prezent, nu s-au făcut săpături arheologice în acest sit.

"Este pentru prima dată când se vor face săpături. Se consideră că sunt fortificaţii unice", a mai spus primarul.

El a precizat că primăria din Gura Humorului a încheiat un parteneriat cu Muzeul Bucovinei din Suceava, urmând ca în cursul acestei săptămâni să fie începute săpăturile arheologice la fortul principal dintre cele 14 existente. Mai mult, Ursaciuc a subliniat că intenţionează să promoveze un proiect cu finanţare europeană pentru punerea în valoare a acestor fortificaţii, precum şi pentru amenajarea unui muzeu în aer liber cu obiecte de artilerie şi cu echipamente ale soldaţilor din perioada Imperiului Habsburgic. De precizat că, potrivit specialiştilor, fortificaţiile de la Gura Humorului ar fi unice în România.

Sursa: Monitorul de Suceava

Despre necesitatea cercetărilor arheologice la Gura Humorului

Piciorul de vest al podului vazut de sus

Ca istoric şi arheolog de profesie, nu poate decât să mă entuziasmeze demersul de a începe cercetările arheologice la Gura Humorului. Necesitatea săpăturilor arheologice a fost subliniat atât de istoricul Nicolae C. Popescu, autorul monografiei oraşului Gura Humorului cât şi recent de d-na Vera Romaniuc, directorul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina.

Existenţa sistemelor de fortificaţii de la Gura Humorului era cunoscută specialiştilor dar nu la nivelul relevat de documentele vieneze.

Atât istoricul Teodor Bălan cât şi Nicolae C. Popescu identifică fortificaţia de la Gura Humorului de pe dealul “Cetate” (cele două picioare de pod, fortificaţia propriuzisă şi zona"la beciuri") cât şi existenţa în zona de est a oraşului (în zona benzinăriei Petrom de astăzi) a unor vestigii de fortificaţii de pământ – valuri şi şanţuric crenelate, ridicate să bareze întreaga vale a râului Moldova.  Istoricul Teodor Bălan afirmă că acestea au fost ridicate de către austrieci la 1815, după Congresul de la Viena (congres ce a precedat înfrângerea lui Napoleon), când Austria a început să se teamă de o invazie a armatelor ţariste spre Transilvania. Dina alte informaţii documentare reiese că imediat după anexarea Bucovinei, în 1774, s-au organizat pe valea Moldovei, la intrarea printre obcini, fortificaţii defensive, orientate spre est. În legătură cu acestea s-au constituit două garnizoane militare: una la Gura Humorului şi alta la Vama.

Piciorul de vest al podului vazut de jos

O legendă locală din Gura Humorului atribuie începuturile acestor fortificaţii voievodului Bogdan I, ca mijloc de apărare împotriva unor atacuri militare ale maghiarilor. Aici si-ar avea explicaţia şi denumirea de “Bogdăneasa” pe care o poartă locurile unde sunt amplasate vestigiile menţionate mai sus. Până acum, în lipsa unor cercetări arheologice susţinute, şi doar pe baza mărturiilor documentare, s-au născut trei ipoteze cu privire la vechimea şi originea fortificaţiilor de la Gura Humorului: 1. au fost ridicate de goţi în anul 376 d Hr pentru a se apăra de huni (teorie a istoricului A. Ficher, destul de bombastică şi hazardată, ce nu poate fi susţinută decât prin dovezi materiale de netăgăduit), 2. le-au folosit moldovenii ca “posadă” în sistemul de apărare contra atacurilor dinspre răsărit (aici se ridică problema dacă sunt din epoca obştii săteşti a Câmpulungului – sec. 9-14, sau din perioada statului medieval constituit Moldova), 3. Le-au consolidat şi extins austriecii în 1775-1778 şi apoi în1815-1816, pentru apărarea unui eventual atac rusesc. La aceste ipoteze ale istoricului Nicolae C. Popescu eu aş mai adăuga încă una: posibilitatea ca aceste fortificaţii să fie construite de către unguri la mijlocul secolului al XIII-lea ca avanposturi militare împotriva marii invazii mongole (prezenţa ungurilor aici poate fi susţinută şi de originea maghiară a hidronimul „humor”, hidronim ce a dat şi numele oraşului).

Interiorul fortificaţiei principale de la Gura Humorului

Necesitatea începerii cercetărilor arheologice la Gura Humorului reprezintă o chestiune extrem de importantă pentru însăşi atestarea acestei localităţi, mai ales că în ultima perioadă este pusă în discuţie de către o serie de pseudoistorici autointitilaţi istorici însăşi existenţa unei aşezări la Gura Humorului înainte de anexarea austriacă. În acet sens aş menţiona afirmaţiile lui Vasile Diacon (“Vechi aşezări pe Suha bucovineană”-1989, “Berea la români” – 2011; adept vadit al teoriei Roesliene care spune că dacă o populaţie nu este menţionată documentar într-o zonă înseamnă că acea pupulaţie nu a existat acolo – teorie lansată pentru a nega existenţa românească în ardeal înaintea ungurilor), care menţionează în ultima lui lucrare că lipsa localităţii Gura Humorului de pe hărţile militare din timpul şi de după anexare îl îndreptăţeşte să afirme că aşezarea de la Gura Humorului începe să se  înfiripeze imediat după anexare.

Aceste afirmaţii ale lui Vasile Diacon denotă lipsa unei metode profesioniste de lucru în domeniul istoriei şi nu în ultimul rând lipsa formării profesionale, deoarece diletantismul nu ţine loc de cercetare ştiinţifică.